Aseara ne pregateam de intalnirea cu fetele. Cu vreo ora inainte am stat tolanite pe canapea butonand televizorul si uitandu-ne speriate la povestile incendiare din mondenul mioritic. Nu mentionez nume pentru ca, oricum cand vei ajunge tu Maruta sa citesti aceste randuri, personajele acestea nici nu stiu ce vor fi, avand in vedere ca acum sunt niste ilustri necunoscuti. Dar la care insa se uita marea masa, in incercarea disperata de amagire a golului din stomac cu ajutorul televizorului. Ok, sa incercam sa trecem peste...
Si in toiul pregatirilor pentru iesirea din oras am ajuns si la momentul pierderii dopului gelatinos. Iata ca mi s-a intamplat si mie o chestie scrisa la carte. Acest dop este un mucus care pana mai ieri tinea inchis ermetic canalul cervical. Se zice ca de acum trebuie sa ne asteptam la ceva care sa declanseze nasterea...ruperea membranelor...contractii. Le asteptam :)
Zis si facut. Fara dop si cu un pic mai multa fericire in pas ne-am indreptat spre casa Lianei. Tati cel grijuliu ne-a dus si a venit sa ne si recupereze pe la 11 noaptea. Pe Liana am pupacit-o si am felicitat-o ca fusese ziua ei pe 7 feb (nu am putut sa-i facem atunci cadoul dorit insa). Apoi am stat in povesti si barfe ca de obicei si pe la 8 jumate am inceput sa ne jucam la Xbox. Asta a fost cadoul care si l-a facut doamna de ziua ei :)) Cutiuta aia ne-a distrat pe cinste...fetele s-au unduit, s-au serpuit, au sarit, au dat pumni si picioare in aer, au dat cu capul in ce-au gasit atarnat din tavan.... Noi doua ne-am implicat intr-un singur tip de joc care nu era chiar atat de agresiv si la celelalte am facut doar galerie si ne-am sters saliva de la gurita. Nu de alta dar deja pierdusem dopul cu o ora inainte... :)))




Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.