Esti foarte ambitioasa si incrancenata in fiecare provocare...daca e nevoie sa te "impingi" cu un alt copil pentru a ocupa un spatiu, o jucarie, pentru a ajunge undeva...nu te lasi. Chiar daca e mai mare. Nu te sperie nici un copil. Nu esti prea prietenoasa, cu siguranta nu genul care s-ar duce sa pupe si sa imbratiseze alti copii.
Nu-ti place sa puna altcineva mana pe ce-i al tau: jucarii, carucior, etc. Tu mergi la oricare si-i iei jucariile daca poti, dar nimeni sa nu puna mana pe ale tale. Te lasam si nu zicem nimic cand e vorba de ale tale. Pentru ale celorlalti intotdeauna iti explicam ca trebuie sa le dai inapoi pentru ca fiecare copil are jucaria lui. Am citit odata interpretarea unui psiholog de copii a unor astfel de situatii si mi-a placut foarte mult, mi-a parut logica. Povestea ca simtul proprietatii e la fel de dezvoltat la un copil, ca si la un adult si ca putem face o greseala foarte mare daca insistam sa-si imparta jucariile pentru ca copilul poate deveni dezorientat si frustrat. Exemplifica astfel: daca tu ai fi la masina ta si ar veni un necunoscut, ti-ar lua cheile din mana, s-ar sui in masina si ar da doua ture de bloc, ce parere ai avea? Si daca persoana de langa tine, sotul sau parintele, ti-ar spune sa nu te superi si sa-i lasi cheile ca face doar doua ture de bloc si ti-o aduce imediat, atunci cum te-ai simti? Ti-ar placea? Exact asa simte si copilul. Jucaria este a lui, nu are de ce sa o predea altcuiva sa se joace pentru ca nu are sens. Tocmai aceasta explicatie m-a facut sa vad cu alti ochi astef de actiuni si sa nu militez in fata ta pentru impartirea jucariilor cu alti copii.
"Puiul tatii" esti iubita mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.