Alta zi inceputa pe olita. Tati intra in camera dar nu e in raza ta vizuala. Auzi doar ca se deschide usa... "Buna taticule"... Ce sa mai raspunzi? Astepti putin ca ti s-au inmuiat picioarele :)
Luna decembrie a inceput ca luna a diminutivelor, toti suntem alintati: taticule, mamico, Kevinutule, Codruta mea, Ozzyca, Ozzylica :)
As fi vrut sa-ti scriu de zeci de ori pana acum, zilnic aproape, dar nici nu stiu ce sa-ti mai spun...ca vorbesti frumos la 1 an si 10 luni, ca spui poezii si canti cantecele, ca desenezi complicat, ca iti alinti si iti cresti frumos bebelusii tai, ca esti capricioasa si mereu indragostita de Uchi a ta, ca arunci in continuare mancarea pe jos pentru ca stii ca ma innebuneste lucrul asta, ca-ti place sa fii in centrul atentiei si dansezi pe scena ta din sufragerie, ca faci o fatza de catzel plouat si zici"pupic mami" de fiecare data cand vrei sa ma impaci sau vrei ceva de la mine, ca esti foarte teatrala si expresiva....toate lucrurile astea se intampla zilnic. Sa ti le povestesc in fiecare zi? Esti minunata si, acum ca se incheie un alt an petrecut impreuna, vreu sa-ti mai spun inca o data cat de mult te iubim si cat ii multumim lui Dumnezeu ca ni te-a dat! Esti minunea care ne lumineaza fiecare inceput de zi si steluta care ne vegheaza noptile!
Te iubim draga noastra Mara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.