octombrie 2014

   Cat de mult a trecut de cand nu ti-am mai scris.... Aproape un an! Si cate s-au intamplat anul asta...  Am avut niste sentimente foarte confuze vizavi de povestile astea de pe blog. Pe de o parte imi e drag sa ti le povestesc, intamplari frumoase si marunte se pierd  prin torentele amintirilor si e bine sa le pastram cumva....pe de alta parte sa ne insiram asa toata viata pe internet....cum o fi mai bine? Poate sa le scriu pe un caiet...dar atunci ce as face cu pozele? Care sunt toate in telefon :)) Sa merg si sa tiparesc din ele pe hartie nu? La cate poze am ajuns sa facem zilnic probabil ca as avea nevoie de inca o camera ca sa le depozitez... Dar si ce bine mi-ar prinde sa le mangai si sa le imbratisez mai tarziu in viata asta....

   De cand ne-am mutat in Bucuresti viata noastra s-a schimbat. Multe s-au schimbat....sau se schimbasera dar noi nu ne daduseram seama. Am plecat din Bucuresti in 2005 cu gandul ca ma voi reintoarce candva inapoi. Si am stat la Constanta 8 ani in care am jinduit dupa Bucuresti in fiecare clipa. Dupa locurile dragi, dupa bunici, dupa prieteni... Am revenit si nimic nu mai era cum credeam eu. Pentru ca timpul nu sta in loc. Nu stiu cum reusim sa se amagim in asa hal singuri. Avem impresia ca timpul ne iarta. Si cat gresim... Viata merge mai departe indeferent cum o traim noi sau ce vrem noi sa credem. Ne trezim dupa ani de zile ca nu mai recunoastem oameni, locuri, ca nu ne mai regasim, ca nu putem sa dam timpul inapoi daca nu ne place cum l-am trait si putem doar sa regretam nefacutul.

   Am avut acum 2 ani si ceva o tentativa, o propunere sa ne mutam la Tg. Mures. Ni s-a parut ingrozitor. Cum, sa plecam din Constanta in Tg. Mures? Dar noi TREBUIE sa plecam in Bucuresti si numai acolo, nu in alta parte! Acolo este TOT ce conteaza. Acolo TREBUIE sa fie viata noastra. Si asa a fost numai ca am realizat ca toti acei "TREBUIE" erau scrisi cu litere mari in capul nostru pentru ca reintoarcerea in Bucuresti trebuia traita si simtita ca experienta ca sa ne-o putem sterge definitiv din minte. Ne-am intors exact ca in serialul ala american in care un tip se tot intorcea inapoi in timp. Am calatorit in timp si am ajuns unde TREBUIA sa ajungem numai ca nimic nu mai era la fel. Nici oameni, nici locuri. Oameni foarte terni, foarte atenti numai la bucatica de pamant pe care trebuie sa calce zilnic, neinteresati sa se abata din rutina lor catusi de putin, fara curiozitatea de a impartasi, de a cunoaste si altceva in afara de micul lor univers zilnic casa-serviciu-supermarket-casa. Oameni care nu mai stiu sa imparta, sa se bucure, sa caute un mic NOU in viata lor. Oameni pe langa care timpul alearga si ei ii fac impasibili cu mana. Oameni care cred ca au timp. Locuri aglomerate, praf muuuult, zgomot infernal, timp pierdut degeaba in trafic in fiecare zi. Nu zic ca Constanta ar fi fost cu ceva desupra, poate doar putin pentru ca nu pierdeai atata timp in trafic zilnic. Si MAREA! Marea mea draga cu mirosul de care imi e atat de dor in fiecare zi. O sa-mi lipseasca in fiecare zi a vietii mele! Asa simti cu adevarat valoarea lucrurilor si momentelor pe care le pierzi... Si am mai cunoscut si cativa oameni de mare valoare cat am stat in Constanta, oameni care-mi vor fi prieteni pe viata. Dat atat mi-a lipsit din Constanta cat am revenit in Bucuresti. Si atat imi va lipsi vreodata. Si oamenii iti pot fi alaturi chiar daca sunt departe. La fel cum iti pot fi vecini, dar straini. Nu distantele ne mai despart in ziua de azi. 

   Si iata-ne iar in momentul propunerii de a ne muta la Tg. Mures. In momentul ala mi-am dat seama ca asta ne era drumul. Acolo trebuie sa ajungem, asta ne este dat sa traim! Nu stim cum va fi dar suntem foarte optimisti. O sa incepem viata de la un nou capat. O noua prima zi intr-o noua viata! Bunicii ne vor fi aproape destul de mult, vom cunoaste noi oameni, vom lega noi prietenii. Si cu cei care raman mai departe vom fi la fel de aproape daca vom vrea. Vom fi NOI in continuare, ca si pana acum, la bine si la rau. Ne vom iubi si ne vom sprijini! Si cu sanatate si  intelepciune vom merge mai departe!

Va iubesc!