vineri, 29 noiembrie 2013

Despre televizor si calculator


   Ma uitam la postarile din urma si am dat peste una de pe la 6 luni ale tale in care povesteam ca te uiti la desene. Vreau sa-ti spun ca am gresit foarte mult cu tine atunci cand ti-am aprins televizorul. Nu trebuia s-o fac deloc. Nu aveai nevoie, nu stiai ce-i aia, nu cereai, puteai trai fara probleme fara desene. Nu stiu ce-a fost in capul meu. Nici macar nu m-am informat despre asta si nu a venit nimeni niciodata sa ma scuture in legatura cu subiectul asta:(. Poate ca au fost reminescente din subconstientul meu trezit cu amintiri din comunism , cand aveam parte de doar 5 min de desene sambata. Nu stiu daca asta a fost, cert este ca nu m-am intrebat niciodata daca fac bine ce fac. Si te-am crescut cu televizor pana cand ai inceput sa fii tu constienta si sa-l ceri. Si l-ai cerut la masa si eu, inconstienta, te-am lasat :( Si l-ai cerut la trezire si la culcare :( Si acum a devenit chiar o constanta a vietii tale, te superi daca ceri desene si noi nu-ti dam voie. Nu pot spune ca te uiti foarte mult. Seara cand bei laptele, inainte de culcare. Dimineata cand bei laptele, inainte de plecarea la gradinita. Si-ti mai place foarte mult sa te uiti pe tableta. Pe youtube la cantece pentru copii. Iti place foarte mult sa canti si sa dansezi ca si copiii din videoclipurile alea. Stiu ca e gresit ce-am facut si vreau sa indrept pe cat posibil. Eu ma uit putin la televizor, mai putin de o ora pe zi. Dar realizez ca, fara sa vreau, ma uit cu tine la desene. Ma uit la desene cateodata mai mult decat ma uit la programe pentru adulti. Stiu ca ai multe alte activitati, si la gradinita si impreuna cu noi. Stiu ca esti o fire activa si iti place mult sa faci miscare...trebuie sa ne miscam mai mult impreuna. Trebuie sa gasim alte si alte activitati creative pe care sa le facem in schimbul desenelor! Trebuie sa schimbam lucrul asta neaparat, sa diminuam la maxim privitul la televizor!
Te iubesc si nu as face niciodata (intentionat) ceva care sa-ti faca rau in vreun fel. Sper doar ca, atunci cand gresesc, Dumnezeu sa ma lumineze si sa-mi dau seama, ca sa pot indrepta greseala!



2 comentarii:

  1. Buna ziua,
    V-am descoperit blogul cu ceva timp in urma si imi face foarte mare placere sa citesc povestile pentru Mara. Legat de televizor, cred ca este foarte bine ca ati constientizat acum (si nu mai tarziu sau mai grav, niciodata), influenta negativa pe care o are. Si eu am o fetita de 1 anisor si incerc la fel, sa nu fac lucruri care sa o afecteze, desi pot fi deseori privita de cei din jur drept .. "ciudata".
    O dupa-amiaza minunata!
    Alina, Iasi

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Ma bucur ca impartasim aceleasi sentimente legate de cresterea copiilor nostri. Lectura placuta!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.