Mi-am dat seama zilele trecute ca nu am marcat deloc momentul in care am scapat de UCHI. Suzeta a fost parte integranta a vietii noastre timp de 2 ani si jumatate. Ai iubit-o cu tot sufletul tau, aveam grija de ea ca de un diamant...sa nu cumva s-o pierdem, sa avem grija s-o luam dupa noi peste tot. Am avut momentele mele de disperare din cauaza acelei suzete. M-am ocarat pe mine insami si momentul in care ti-am bagat suzeta in gura, de multe ori. Ea a fost prelungirea mainii tale atata vreme! Si am scapat de ea mai repede si mai usor decat am visat vreodata. Si recunosc ca am visat de multe ori cum va fi fara uchi:)
In vara asta, prin iulie parca (aoleu nici nu mai stiu exact cand a fost momentul), ai avut o criza intr-o seara si o tot cereai pe uchi. Atunci tati s-a suparat (el care se supara atat de rar), a luat o foarfeca si i-a taiat varful suzetei in fata ta. Ai plans atunci cu lacrimi amare, ca si cum ti-ar fi taiat tie un degetel. Si sufletul meu a plans odata cu tine. Am simtit atunci ca ala era sfarsitul unei perioade din viata noastra. Ai mai iubit-o pe uchi chiar si asa taiata. Nu conta ca nu puteai trage din ea...tu in continuare ai cerut-o pe "uchi taiata". Si tati mai taia cate putin din ea in fiecare zi. Pana cand, dupa vreo 3-4 zile, n-ai mai putut-o tine in gurita pentru ca ajusese un ciot. Si ai mai zdranganit-o in manute inca vreo 2 nopti pana cand, intr-o noapte a cazut sub pat. Si eu am lasat-o acolo special vreo cateva zile. Doar in eventualitatea in care o vei cauta din nou. Dar n-ai mai cautat-o.... .
Acum, cand vezi un copil cu suzeta in gura, zici ca-i bebelus:) Dar ce bebelus ai fost si tu pana mai ieri draga mamii!
Asta este una dintre ultimele amintiri cu UCHI a ta!
Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.